Reduceri!

Viața completă a lui Krishna

Editura: Atman
Anul lansării: 2013
Pagini: 466
ISBN: 978-606-93429-2-3

Krishna, unul dintre cele mai iubite personaje ale panteonului hindus, a fost portretizat în multe aspecte: un zeu-copil, un copil ghiduș și năzdrăvan, un iubit model, un erou divin, un conducător exemplar, și nu în ultimul rând, ca Ființa Supremă.

Transport gratuit pentru comenzi cu valoare mai mare de 100.00 lei (București) și 120.00 lei (pentru alte localități decât București).

40,00 lei

Wishlist
Wishlist

Autor

Mataji Devi Vanamali

Mataji Devi Vanamali

Krishna, unul dintre cele mai iubite personaje ale panteonului hindus, a fost portretizat în multe aspecte: un zeu-copil, un copil ghiduș și năzdrăvan, un iubit model, un erou divin, un conducător exemplar, și nu în ultimul rând, ca Ființa Supremă.

În cele trei mari părți ale cărții, Vanamali scrie despre fiecare dintre aceste manifestări iar povestirile pline de savoare ne fac inima să tresalte cu bucurie și ne deschid sufletul, permițându-ne să trăim stări profunde de comuniune cu această minunată manifestare a divinului – Krishna.

Fiind o bună cunoscătoare a tradiției hinduse, Vanamali, provenind dintr-o proeminentă line de adoratori ai lui Krishna, pune la dispoziție prima carte ce acoperă întreaga manifestare fizică a acestuia, începând cu nașterea sa într-o temniță și primii săi ani ca un copilașîncântător pus mereu pe șotii, ca iubit model cu o fascinantă putere de atracție, ca și conducător divin al orașului Dwaraka, precum și ca guru și conducător al carului de luptă al lui Arjuna.

Avându-și sursele în Bhagavad Purana, Bhagavad Gita, Mahabharata și tradiția orală milenară a Indiei, cartea este o valoroasă unealtă meditativă ce descrie viața lui Krishna cu simplitate și umor.

Marele râu al timpului colectează multe lucruri în drumul său, iar povestea vieții lui Krishna a fost împodobită cu o multitudine de detalii, unele adevărate, altele probabil imaginare.

Realitate și ficțiune, adevăr și fantezie se împletesc. Testul final al adevărului este însă chiar timpul. Acesta este adevărata piatră de încercare. El elimină zgura și păstrează doar aurul.

Povestea unei manifestări divine este mereu plină de mister și sfidează orice încercare de analiză omenească. Are însă calitatea de a fi svayamprakasha sau autoiluminatoare și prin urmare, persoana care o povestește va găsi iluminarea venind din interior, deoarece Krishna este vizitiul inimii fiecăruia dintre noi, guru-ul suprem. În și prin detaliile aparent redundante, care s-au țesut în jurul poveștii de-a lungul secolelor, ea își păstrează frumusețea uluitoare, pentru că este dominată de influența puternică a personalității încântătoare a lui Krishna în care înțelepciunea martorului detașat este amestecată cu farmecul și simplitatea unui copil, iar slava lui Dumnezeu țâșnește puternic dintr-un izvor nesecat de iubire și înțelepciune divină.

Povestea unei astfel de vieți poate fi scrisă numai prin grația lui și poate fi înțeleasă doar prin grația sa. Fie ca grația să se reverse asupra noastră, să ne inspire și să ne ilumineze, conferindu-ne fericirea veșnică.

…pe măsură ce Krishna își cânta melodia sa divină, întregul aspect al pădurii se transformă. Păsările care zburau s-au oprit pentru a-l asculta, animalele s-au apropiat de el, toate lucrurile în mișcare au devenit dintr-o dată imobile, iar cele imobile, cum ar fi pietrele și stâncile, au început să se topească și să curgă, așa era de fermecătoare puterea muzicii sale.

Trezește-te! Trezește-te! O, suflet adormit! părea el să spună. Vino la mine, Domnul tău. De ce să dormi când eu sunt aici, gata să dansez cu tine dansul etern al vieții? Deșteaptă-te, o, minte înceată! Trezește-te, inimă împietrită! Vino la mine, Iubitul divin. Te voi ajuta să experimentezi beatitudinea!

Fără a înțelege acest adevăr, ar fi imposibil de înțeles cum un copil de doisprezece ani ar putea atrage în așa măsură femeile mature încât acestea să uite de fidelitatea pentru care femeile indiene sunt renumite și să alerge după el, indiferent de consecințe. Chiar și inimile celor răi, tari precum granitul, s-au topit la auzul chemării flautului divin. De ce ar fi atunci de mirare, că gopi-urile fremătau și ardeau de dorința copleșitoare de a se contopi cu el? Ele nu erau nici înțelepți și nici yoghini, nu știau nimic despre filozofie sau metafizică. Tot ceea ce știau era că el era un bărbat și că ele erau femei și tânjeau, cu fiecare fibră a ființei lor, să-l aibă drept iubit. Dorința lor îndreptată exclusiv către el, care era iubitul universului, deși carnală la început, s-a transformat apoi în ceva minunat și de nedescris…

Cuprins

Cuvânt înainte de Swami Krishnananda … 1
Prefață: Krishna – o perspectivă istorică … 3
Introducere: Krishna – Incarnarea Supremului … 11
PARTEA ÎNTÂI
BALA-LILA – JOCUL COPILULUI
1. Venirea … 21
2. Nașterea celui nenăscut … 33
3. Copilul divin … 39
4. Hoțul de unt … 49
5. Limitarea celui fără limite … 57
6. Brahma se amuză … 67
7. Flautul fermecat … 81
8. Krishna ridică muntele … 91
9. Iubitul divin … 97
10. Domnul din Vraja … 109
PARTEA A DOUA
RAJA-LILA – JOCUL REGAL
11. Profeția împlinită … 123
12. Uddhava la Gokula … 133
13. Stăpânitorul din Dwaraka … 145
14. Răpirea lui Rukmini … 159
15. Nestemata blestemată … 169
16. Pandava-șii … 179
17. Soțul divin … 193
18. Fiii lui Krishna … 203
19. Conducătorul divin … 213
20. Sacrificiul Rajasuya … 223
PARTEA A TREIA
UTTMA-LILA- JOCUL SUPREM
21. Jocul de noroc … 241
22. Exilul … 253
23. Krishna Ambasador … 269
24. Declarație de război … 289
25. Srimad Bhagavad Gita … 307
26. Războiul Mahabharata … 325
27. Sfârșitul războiului … 341
28. Sfatul lui Bhishma … 363
29. Povestea lui Sudama … 379
30. Regulile supreme ale dharma-ei … 391
31. Blestemul înțelepților … 405
32. Sfătuirea lui Uddhava … 417
33. Moartea celui fără de moarte … 431
EPILOG – Lila – Jocul Cosmic … 445
APENDIX 1 – Listă a mantra-elor în ordine alfabetică … 448
APENDIX 2 – Glosar al termenilor în sanscrită … 450
APENDIX 3 – Lista personajelor … 459

Răsfoiește

pag. 411-412

…nimeni nu trebuie să aibă o dragoste intensă sau un atașament față de ceva anume, pentru că aceasta va duce doar la pierzanie, la fel ca în cazul porumbelului care s-a sinucis când a văzut că soția și puiul lui au fost prinși de un păsărar. De la piton, am învățat să nu fiu influențat de simțul gustului. Pitonul nu-și vânează prada, el doar înghite orice creatură care se apropie de acesta, condus acolo de propriul său destin. Deci, de asemenea, sfântul ar trebui să mănânce tot ceea ce îi este oferit, indiferent de gust. La fel ca și oceanul, el ar trebui să fie nemișcat și calm, adânc și profund. Mereu absorbit în contemplarea Divinului, el nu ar trebui nici să se bucure de belșugul de lucruri bune din viața sa și nici să fie abătut din cauza absenței lor, ci să rămână precum oceanul care își păstrează granițele sale, indiferent de cantitatea de apă care se varsă în el. Obiectele lumești ne vor atrage, dar dacă ne vom lăsa dominați de ele, vom pieri ca molia în flacăra care o ademenește. La fel ca o albină culegătoare de miere, care colectează doar câte un pic de nectar de la fiecare floare, înțeleptul poate accepta cantități mici de alimente de la doar câteva case.

Dar el nu ar trebui să acumuleze nimic, pentru că dacă o face, el va pieri ca și albina care arde odată cu mierea acumulată, atunci când culegătorul de miere dă foc stupului pentru a colecta mierea. Un înțelept nu ar trebui să aibă niciodată contact fizic cu o femeie, pentru că simțul tactil ar putea să-l trădeze la fel ca pe elefantul puternic care este ademenit și prins doar cu o atingere a unei femele elefant. Cerbul, pe de altă parte, este prins de vânătorul care imită chemarea partenerei sale și, astfel, îl atrage în capcană. De asemenea, înțeleptul nu ar trebui să asculte muzică senzuală, pentru că simțul auzului îl poate trăda. Peștele piere din cauza atașamentului său față de simțul gustului, astfel încât înțeleptul ar trebui să fie cumpătat în a mânca și să cucerească astfel simțul gustului, care este cel mai puternic dintre toate simțurile. Fiecare animal are un organ de simț special, care este foarte ascuțit și care duce la căderea acestuia, dar într-o ființă umană, toate cele cinci simțuri sunt la fel de puternice, așa că aceasta ar trebui să fie în gardă pe toate fronturile. De la curtezana Pingala, am învățat că dorința este sursa tuturor suferințelor și absența dorințelor conduce la cea mai intensă încântare. Vulturul de mare m-a învățat că un înțelept ar trebui să evite toate obiectele apreciate de către alții, pentru că dacă el are un astfel de obiect prețios, toată lumea îl va urmări. Biata pasăre a fost urmărită de toate păsările mari, pentru că s-a întâmplat să poarte în cioc o bucată mică de carne. Ca și copilul, un înțelept ar trebui să trăiască fără griji, cufundat doar în extazul sinelui. Se spune că numai copilul și înțeleptul pot fi complet lipsiri de griji. Privind acțiunile unei tinere fecioare care purta mai multe brățări, am învățat că un înțelept ar trebui să călătorească singur. Chiar și două brățări pe încheietura mâinii fetei făceau un zgomot și atrăgeau atenția pe care ea dorea să o evite, așa că a fost nevoită sa-și scoată toate brățările una câte una, până când a rămas doar cu o singură brățară. Apoi, nu a mai fost zgomot. De la arcaș am învățat cum să îmi concentrez mintea fără a-i permite să fie distrasă de orice altceva, oricât de mare sau important. Atenția lui nu s-a clintit de la vârful săgeții pe care o ascuțea, chiar dacă o procesiune regală a trecut pe lângă el. Ca șarpele care nu-și face niciodată o gaura pentru sine, ci ocupă întotdeauna pe cea deja făcută de șobolani, înțeleptul nu ar trebui să aibă o casă a lui. Ființa Supremă creează, manifestă și resoarbe universul de la sine și în sine, la fel cum face un păianjen cu pânza lui. De la viespe am învățat că pe orice obiect și-ar concentra mintea o persoană, fie că este prin iubire, frică sau ură, el atinge starea acelui obiect.»

„In cele din urmă și trupul meu a fost profesorul meu: am învățat detașarea și discriminarea. Cu toate acestea, eu nu sunt atașat de el, pentru că știu că aparține altora – câinilor, vulturilor și șacalilor care se vor ospăta din el după moartea mea. Trupul uman este atins numai după nașteri nenumărate, în forma diferitelor creaturi care există pe pământ și în timp ce acesta durează, persoana înțeleaptă ar trebui să depună eforturi pentru realizarea binelui suprem și să-1 utilizeze numai pentru scopul pentru care a fost creat.» Astfel, înțeleptul instruindu-l pe regele Yadu în acest mod. a mers pe drumul lui, liber și neatașat, fără nici o grijă”.

Domnul i-a enumerat lui Uddhava calitățile unui adevărat înțelept, pentru că el era pregătit pentru o viață de renunțare și principiile karma lui pentru Arjuna, care era un om de acțiune. Fiecărei persoane el îi sublinia modul de acțiune cel mai potrivit pentru temperamentul lor, facilitându-le astfel progresul lor spiritual.
Apoi, el i-a vorbit lui Uddhava despre Bhagavata Dharma. marea doctrină a bhakti și a abandonării, care a fost contribuția…

eBook

În curând